Un barbat modern are tot timpul cateva modele diferite. Si inainte de a lua una din ele trebuie mai ianti sa o aleaga. Alegera se face dupa model si culoare.

Ininte de a alegre trebuie sa va ganditi la ce eveniment mergeti: zi de nastere, servisiu sau sedinta, in asa masura incat stilul sa coincida nu doar cu preferintele voastre dar si cu evenimentul. La serviciu e mai bine sa alegeti unul in tonuri mai inchise cu desene care se repeta si nu sunt foarte mari, sau cu un singur desen dar mai mare care nu atrage atentia in mod deosebit. De asemenea a nu se uita: cravatele inchise se poarta la camasi deschise. La serviciu se mai portivesc si cravatele in carouri sau dungi.

Istorie

Incepand cu secolul XVI barbatii purtau esarfe. Si ca  element decorativ ei purtau un guler rigid. Deseori acesta presenta doar un disc mare ce cuprindea gatul si care putea ajunge la cativa centimetri grosime. Era facut din panza alba si spalat cu amidon pentru a-si pastra forma.

Cu timpul acesta a fost inlocuit cu un un guler mai larg ce acoperea umerii.

La sfarsitul anilor 1990 doi cercetatori-Tomas Fing si Yong Mao, ambii fiind colaboratori ai laboratorului Kvendish al Universitatii Cambrige, au folosit modelarea matematica, cu ajutorul careia au ajuns la concluzia ca flolsind doar 9 miscari pentru a face nodul la cravata, acest lucru se poate face in 95 de moduri diferite. In zilele noastre in unele tari cravata nu este doar bine-venita ci in unele cazuri obligatorie.

*In 1962 in Belgia in tabara franceza pe neasteptate au navalit englezii. Ofiterii francezi luati prin surprindere, nu au reusit sa-ei faca nodurile la cravata, ci doar le-au infasurat neglijent in jurul gatului. Si totusi au reusit sa-i invinga pe englezi iar moda s-a mai imbogatit cu un accesoriu.

*6 milioane de barbati poarta regulat cravata. In garderoba unui neamt se pot gasi in medie pana la 20 de cravate.

*La barbatii care porta cravata scade riscul aparietiei unei boli ce poate duce la pierderea vazului. Cercetatorii americani au ajusn la concluzia ce o cravata bine legata timp de cateva minute duce la imbunatatirea tensiunei oculare.

Primele inregistrari electroencefalografice ale somnuluui dateaza din 1966 si sunt realizate de Nicole Monod si Colette-Brisac la spitalul din Port-Royal din Paris, insa nu include decat nou-nascuti prematur sau noi nascuti spitalizati, deci in ambele cazuri copii bolnavi. Studiul liniei electrice avea ca scop de a evalua viitorul neurologic dupa suferinte neonatale mai mult sau mai putin severe.

In 1972, Anders realizeaza primele inregistrari poligrafice ale somnului (EEG, ECG, ritm respiratoriu) al noilor nascuti la termen.

In 1975 in 4 laboratorii din lume incepe simultan inregistrarile poligrafice in cazul mortilor subite inexplicabile. Patru laboratoare, adica in Lion si Rouen in Frnata si in Statele Unite, in Standford si in Los Angeles. Moartea subita ineplicabila, problemele dramatice pe care le pune raman motivul numarul unu al inregistrarilor poligrafice ale somnului copilului in decursul primului an.

A trebuit sa astepte anul 1980 ca sa apara ideea de a privi un copil in plina forma dormind si de a-l filma in timpul somnului. Primele 2 studii cuprind unul nou-nascutul (Anders), si celalat adolescentul (Carkadson la Standford). Comportamentul in timpul somnului al copiilor cu varsta intre 7 si 12 ani studiat de Cobble in Statele Unite, inregistrand timp de 3 nopti consecutive  somnul a doi copii in plina forma care dormeau impreuna in laboratorul sau toata noaptea. Pana acuma inca nimeni nu a privit dormind suficienti copii de la 1 an pana la 6 ani. Nu putem nici macar afirma care sunt caracteristicile clinice ale somnului, astfel incat EEG arata particularitatile si ca parintii stiu bine ca este o perioada bogata in probleme: frica de intuneric, iluzii hipnotice, terori nocturne…

Dupa 6 ani, si in special dupa 10 ani, studiile sunt mult mai numeroase astfle facilitand “inrolarea” copiilor mai mari pentru a participa la astfel de nopti de inregistrare. In practica, copilul vine pentru 12-24 de ore.

Daca nu vine decat pentru noapte, el ajunge spre ora 17 pentru a se obisnui cu camera sa noua, in care isi instaleaza jucariile preferate. Odata obisnuiti si mai putin anxiosi, si in prezenta parintilor sai daca este inca mic sau daca isi doreste, el este pregatit pentru a fi inregistrat, pregatire mai mult sau mai putin durabila urmarind varsta copilului si numarul parametrilor pe care vor sa fie inregistrati.

Tinand cont de greuteatea acestor studii, doar trei echpe au inceput sa studieze somnul copilului normal in mod longitudinal, adica sa inregistrze acelasi copil luna de luna in timpul primului an, apoi toti anii pe masura ce crestea. Mai putin de 50 de copii au fost studiati astfel, si bineinteles putini in varsta. Totusi suntem departe de puterea de a spune cele mai mici lucruri valabile statistic.

Nu exista la ora actuala decat un singur laborator in lume specializat in studiul somnului copilului si a tulburarilor, cel al lui Richard Ferber, la Boston, deschis in jurul anilor 1980. El este la ora actuala prima autoritate mondiala in acest domeniu, si aceasta carte, evident, va face fara indoiala referinta la lucrarile sale. In Europse organizeaza cateva centre.

Ceeea ce trebuie inteles bine , este faptul ca toate aceste studii nu au decat interes in cadrul cercetarii fundamentale pentru a intelege mai bine organizarea somnului normal si evolutia sa in cursul primelor luni sau ani. Diagnosticul anumitor patologii ale somnului, anumite epilepsii nocturne, si unele hipersomii foarte rare- pot beneficia. Contrar, aceste inregistrari sunt inutile in majoritatea tulburarilor de somn la copil. Ele nu ne invata practic nimic asupra copilului care prezinta dificultati ale somnului, cosmaruri sau somnambulisme. Pentru toate tulburarile, priza va fi de un nivel diferit.

Primul ceai a fost preparat din greseala. Cu cinci milenii in urma, un imparat chinez a poruncit ca apa de baut sa fie fiarta. Niste frunze au cazut in vas...

Ceaiul, aceasta bautura veche de milenii, are povestile ei. O licoare inventata in afara Europei a ajuns sa cucereasca batranul continent.

Povestea ceaiului incepe acum 5000 de ani, in China, sub domnia legendarului imparat Shen Nung, care a poruncit ca apa sa fie fiarta inainte de a fi bauta. Dar cum si in ce scop a fost preparata prima ceasca de ceai din istorie?

Legendele Asiei

Intr-una din calatoriile imparatului, la un popas, slujitorii au pus apa la fiert si cateva frunze ale unui arbust din apropiere au cazut din intamplare in vas. Asa a fost preparata prima ceasca de ceai din istorie. Aroma infuziei misterioase l-a fascinat pe Sheng Nung, care avea o minte extrem de iscoditoare si deschisa noului, astfel incat el a decis sa repete placuta experienta.

Ceaiul a cuprins impetuos viata sociala si culturala a Chinei. Pe la anul 800 al Erei Noastre, Lu Zu, un orfan rebel, crescut de calugarii budisti, a scris, dupa cinci ani de recluziune voluntara, cea dintai, cea mai completa si monumentala carte despre ceai, Ch’a Ching, care a devenit un simbol al filosofiei Zen si a dus la sanctificarea autorului chair in timpul vietii sale.

In Japonia, ceaiul a fost adus de preotul Yesei, care i-a asociat meditatia religioasa si a capatat iute sustinerea nelimitata, ca sponsor, a curtii imperiale. In atare conditii, celebra ceremonie  a ceaiului, Cha-no-yu, s-a dezvoltat ca o arta distincta, marcata de o arhitectura proprie – chaseki, cu “case ale ceaiului” si gradini de un rafinament irepetabil. Ceremonia ceaiului a ramas pana in zilele noastre una dintre cele mai puternice traditii nipone.

Bautura cu puteri magice

Incet-incet,  caravanele au adus legendele ceaiului si in Europa medievala. Totul era insa atat de confuz, inca multa vreme europenii au crezut ca frunzele de ceai se fierb, se sareaza,  se ung cu unt si se mananca!

In cele din urma, portughezii au descoperit misterioasa bautura, prin parintele iezuit Jasper de  Cruz, pe la mijlocul veacului al Xll-lea. un kilogram de frunze costa echivalentul a circa 200 de dolari in zilele noastre. Pe marginea consumului de ceai s-au iscat iute dezbateri aprinse, unele de natura medicala, altele pe teme…religioase.

Regina Elisabeta I a Angliei a fondat The John Company, cel mai mare monopol al tuturor timputilor,  pentru comertul cu Asia. Companiei i-au fost acordate drepturi incredibile: putea cuceri teritorii si avea dreptul sa le guverneze; putea sa emita moneda proprie; avea dreptul sa-si organizeze armata si sa construiasca foruri; sa stabileasca aliante; sa declare razboi; sa incheie pacea; sa emita legi; sa-i pedepseasca pe cei care le incalcau.

In Anglia ceaiul a devenit repede o parte inseparabila a vietii sociale, ceainariile s-au inmultit exploziv. Clientii erau avocati, actori, militari, negustori, studenti.

O… infuzie mondiala

Olanda si Anglia erau definitiv cucerite. In Franta ceaiul a ramas popular doar vreo cincizeci de ani. Rusii l-au cunoscut dupa 1600, sub domnia tarului Alexei, caruia ambasadorii Chinei i-au adus mai multe varietati. Ceaiul venea cu caravane de 200-300 de camile, mai bine de 15000 de kilometri parcursi in saisprezece luni! Imperiul s-a umplut repede de samovare care clocoteau.

In America, ceaiul a fost debarcat de olandezul Peter Stuyversant. Taxele erau atat de mari incat contrabanda a devenit inevitabila. In decembrie 1773,  cativa rebeli americani, deghizati in indieni, au aruncat in apa portului Boston incarcatura de ceai a unor vase englezesti. A fost unul dintre episoadele premargatoare Razzboiului de Independenta.

La expozitia mondiala de la St Louis, din 1904, Richard Blechynden, un proprietar de plantatie, exasperat de dezintereseul pentru ceaiul fierbinte, a scapat cateva cuburi de gheata in cesti, inventand “ice tea”. A fost un succes colosal.

Patru ani mai tarziu, la New York, Thomas Sullivan a pus ceaiul in pliculete peste care turna apa fierbinte. Cat de inspirat a fost, se observa in zilele noastre…